Suzana o chema pe masina lui unchi-miu din copilaria mea. Asa îi spusese matusi-mea, care o alinta Suzi. Suzi a murit demult, cel mai probabil a zacut ani buni singura într-un cimitir de masini pâna a ajuns la fier vechi. Mi-am adus aminte de ea zilele trecute, când am vizitat cel mai mare centru Remat din tara, de pe centura Bucurestiului, undeva în zona Berceni, unde în jur de 1000 de masini sunt duse pe ultimul drum în fiecare an. Asta doar aici, ca mai sunt înca vreo 500 de firme autorizate sa preia masini vechi, în toata tara (nu toate recicleaza, deci, daca te intereseaza aspectul asta, ar fi bine sa verifici).
Astazi, masinile nu mai au soarta lui Suzi. Nu vin aici doar sa moara, ci mai degraba sa-si doneze organele. Dar proprietarii lor tot sunt mâhniti când le lasa la poarta Rematului.
„Toti jurnalistii ma întreaba daca sunt tristi proprietarii când vin sa-si lase la noi masina. Da, sunt tristi, sunt suparati, unii plâng, e bine?”, ma ia tare Ina Medrea, director comercial la Rematholding, când intram pe poarta centrului unde ajung masini fie prin programul Rabla, fie aduse pentru radiere sau casate de societati comerciale si institutii ale statului din propriile parcuri auto. Tot aici ajung si autovehiculele dauna totala din accidente, aduse de societati de asigurare.
Jurnalistii cauta senzationalul din relatia omului cu masina, spune Ina, în timp ce ma uit la o gramada de fiare contorsionate ce pare sa fi fost, cândva, o Mitsubishi. Încerc sa-mi iau ochii de la airbag-urile sfâsiate si banchetele patate. De ulei, sper, în sinea mea.
Masina ta draga e dezmembrata manual. Macar atât
Dar nu despre asta e treaba ei, spune Ina Medrea, ca d-aia a ?i refuzat cererea unei televiziuni sa faca la Remat un fel reconstituire a unui accident rutier recent.
Aici e vorba despre altceva, spune ea. Mai exact, despre reciclare responsabila. Nu numai masini trec pe poarta Rematului, ci tot felul de electrocasnice si materiale reciclabile. Depozitul asta care se întinde pe 22 de hectare e presarat cu munti de deseuri reciclabile pe care ei le reintroduc în circuitul economic.
Odata intrata pe poarta centrului, masina este cântarita, apoi i se scoate bateria. Se urca pe o rampa si îi sunt colectate fluidele de genul benzina, antigel, ulei. Acum e pe rampa o Dacie veche sub care un mecanic a montat un fel de pâlnie în care se scurge lichidul de frâna, colectat într-un butoi special. Fluidele se predau societatilor autorizate sa le distruga chimic.